Cunoscut mai ales ca poet, Nicolae Coande (n. 1962) este totodată un observator atent şi perspicace al vieţii culturale contemporane, autor cunoscut de eseuri, recenzii şi intervenţii publicistice în reviste importante din ţară. Despre interviurile lui, incisive fără a fi agresive, reuşind să-şi conducă interlocutorul spre zone noi şi determinându-l să vorbească despre subiecte pe care acesta nu le-a mai abordat, sau să le abordeze din unghiuri inedite, cititorul a putut afla până acum doar pentru că mai toate rubricile de „revista presei“ ale marilor publicaţii culturale le-au remarcat, evidenţiat, citat în momentul apariţiei lor. Iar aceasta fiindcă Nicolae Coande şi-a publicat cele mai multe discuţii cu interlocutorii săi într-un ziar craiovean greu accesibil, în condiţiile în care se difuzează presa la noi azi. În cartea de faţă autorul le adună pentru prima dată într-un volum, ordonându-le, nu cronologic, ci cumva „pe afinităţi“, cititorul putând să reconstituie şi singur cronologia. Beneficiind de o bună cunoaştere a operei interlocutorilori săi (Irina Mavrodin, Ana Blandiana, Vladimir Tismăneanu, Gheorghe Grigurcu, Andrei Codrescu, Adrian Cioroianu, printre alţii), Nicolae Coande nu se mulţumeşte niciodată cu întrebări convenţionale, fad politicoase, ci îşi invită interlocutorul să răspundă la chestiuni care frământă cititorul cultivat, dar, mai ales, care-l frământă pe el însuşi. Astfel încât rezultatul este nu doar o cronică vie, pasionantă, pe mai multe voci, fiecare având ceva memorabil de spus despre societatea, cultura, politica celor cincisprezece ani de tranziţie românească şi, nu de puţine ori, propriile dificultăţi de a-şi trăi vocaţia în aceşti ani, ci şi o fotografie de grup pe fundalul căreia se distinge, ca într-un palimpsest, cu straturi transparente, un autoportret.
Cărți,multe cărți.
