Teoria economică tradiţională s-a sprijinit pe un set tacit şi clasic de ipoteze de lucru care au modelat felul în care scriu economiştii şi felul cum justifică ei modelele economice. Pe de altă parte, aceste ipoteze au dobândit caracter autonom, punându-şi amprenta şi asupra felului în care economiştii gândesc despre lume. Treptat, teoriile au fost puse pe primul loc şi, în loc să fie tratate ca termen de comparaţie pentru lumea reală, s-a ajuns la reducerea lumii la teorie şi la judecarea ei în scheme. Eseurile din Cartea de poveşti a unui economist sunt cu totul noi, prin formă şi conţinut, pentru că încalcă tabuurile discursului şi teoriei economice şi vin cu ipoteze noi de lucru. Toate cele opt eseuri incluse în acest volum, opt probe de putere de convingere şi viziune, sunt o piatră pusă la temelia unei noi discipline, numite de Akerlof „psiho-socio-antropo-economie”. Publicată în 1984, Cartea de poveşti a unui economist cuprinde şi celebrul studiu „Piaţa de ţepe”, dar şi studii despre contractul de muncă înţeles ca schimb de cadouri, despre şomaj, despre economia castelor sau despre aşa-numitele filtre de loialitate.
Cărți,multe cărți.
