"Jurnalul lui Mircea Zaciu este cronica de moravuri a unui intelectual de rasă pentru care fericirea era mereu în altă parte: a trăit într-un oraș pe care nu l-a iubit; s-a resemnat să lucreze o viață într-o universitate pe care ar fi dorit-o schimbată din temelii; s-a afirmat într-o literatura condamnată la o condiție marginală; a continuat să scrie însemnări zilnice cu o tenacitate crâncenă, deși ar fi dorit să scrie mai degrabă un roman frescă în stil balzacian; și-a cheltuit energiile în coordonarea monumentalului Dicționar al Scriitorilor Români, amânând mereu proiectata Istorie a Literaturii Române sau măcar o Istorie a Literaturii Transilvane; s-a simțit exilat în propria țară prinsă în chingile unui regim concentraționar, iar în Occidentul supertehnologizat, aseptic și mercantil a visat la o insulă unde să se retragă în deplin anonimat ca să-și scrie testamentul literar. Jurnalul lui Mircea Zaciu este mărturia patetică a unui om care nu și-a găsit locul într-o lume nu doar rău așezată, ci și fără șanse reale de a se statornici într-o matcă firească.. Jurnalul lui Mircea Zaciu este capodopera sa." - Mircea Petean "După cele patru volume dedicate „deceniului satanic” al dictaturii lui Ceauşescu (1979-1989), primite cu mare interes de cititori, încă două se adaugă acum – din păcate, postum – notelor pe care autorul diarist le tipărise, revăzute de el însuşi. Cele de acum acoperă perioada 1990-1994, în care Profesorul îşi împărţea viaţa între România şi Germania, unde se stabilise familia sa, ani agitaţi şi nesiguri, tulburaţi, între altele, de dificultăţile publicării Dicţionarului Scriitorilor Români, coordonat alături de Marian Papahagi şi Aurel Sasu, de febra scrierii unor cărţi privind actualitatea literară, dar şi de conflictele apărute cu Universitatea clujeană şi de alte multe frământări şi decepţii personale. Paginile până acum inedite îmbogăţesc imaginea foarte atent desenată, uneori in aqua forte , şi în tomurile precedente, a vieţii academice clujene, a comunităţii scriitoriceşti mai largi, prinse în noul ritm al cenuşiei „perioade de tranziţie” româneşti, a atmosferei politice, agitată şi ea, după răsturnările din Decembrie 1989; dar şi cu confruntări expresive în faţa realităţilor occidentale mai noi, regăsite după ani buni de absenţă. Cititorii vor redescoperi şi în noile secvenţe confesiv-reflexive pe observatorul exigent de oameni, locuri, evenimente, notate şi evocate cu ochiul intelectualului-martor, mereu neliniştit-interogativ, care se dovedeşte a fi şi un foarte înzestrat prozator." - Ion Pop
Cărți,multe cărți.
