George Banu propune o asociere originală între studiul teoretic al teatrului și experiența biografică, între întrebările esențiale suscitate de arta scenei și expresiile sale concrete, occidentale sau orientale, îndeosebi japoneze. De la iubirea de teatru la neiubire, de la efemerul clipei la persistența memoriei – aceste pagini sesizează ineditul unor interogații constante ce animă arta teatrului. Autorul adaugă însă reflecția originală despre capodoperea cehoviană, Livada de vișini, ca parabolă a valorilor ce dispar și a perspectivelor ce apar. O galerie de „mitologii” ale scenei moderne, de „miniaturi” completează această panoramă a teatrului de ieri și de azi.
Cărți,multe cărți.
