Tripticul eseistic Odihna, Noaptea, Uitarea este o meditatie asupra conditiei umane si, in particular, asupra conditiei omului de teatru, definind indirect existenta lumii ca pe un amplu si complicat spectacol. Constituita dintr-o serie de reflectii fragmentare, pe alocuri aforistice, cartea trimite la o intreaga traditie a moralistilor francezi, de la, de pilda, un La Bruyère pana la un ganditor paradoxal precum Cioran. Referintele culturale sunt insa mult mai diverse: Shakespeare, Cehov, Maupassant, Nietzsche, Freud, Bergson, Proust, Borges, Beckett, Kundera, Jankélévitch si inca multi altii se intalnesc in paginile acestei carti despre memorie si identitatea profunda.
Cărți,multe cărți.
