Dupa poduri si gradini, strazi si teatre, George Banu isi continua calatoria in a doua parte a seriei Parisul personal, trecand de la exteriorul orasului la interiorul „casei cu daruri“, a carei cartografie afectiva o reconstituie. Eseu ce aliaza cuvintele cu imaginile Mihaelei Marin in numele dorinței de a privi obiectele splendide fixate pe zidurile din jur si totodata de a reinvia amintirea prietenilor care le-au oferit. Aici putem urmari labirintul unei vieți si patrunde in interiorul unei constelații subiective constituite in timp, grație cadourilor ce evoca ființe si scene intime: un inger baroc ranit si o fotografie metafizica, un Iisus al lui George Apostu si o coroana a lui Aureliu Manea...peceți al caror secret intim George Banu il dezvaluie acum formuland totodata si o poetica subtila a cadourilor. Cadourile afecțiunii. Cadourile inimii. Cadouri a caror prezența de azi salveza trecutul de ieri. Experiența proustiana.
Cărți,multe cărți.
