„Am experimentat varii moduri de a mă folosi de iluzii, evitând ca iluziile să se folosească de mine. A face teatru înseamnă a trăi o vrajă, a crea arhipelaguri de insule magice, tragice sau groteşti, oglinzi ale lumii, aşa cum o cunoaştem, sau ale unor lumi diferite de real, ca un delir fantastic. Dar după fiecare vrajă, după fiecare labirint în care nimic nu părea să fie cert, am rupt bagheta magică. Seară de seară, după ultima scenă, m-am întors la Istorie. Am lăsat spectacolul să crească precum un copac sacru şi apoi eu însumi l-am doborât. Uneori, seminţe neştiute cădeau din rămuriş şi se afundau în profunzimile unui spectator unde germinau, lăsându-l mut şi nemişcat.“ Eugenio Barba
Cărți,multe cărți.
