Dacă Jocul dea vacanţa reprezenta o influenţă tardivă din Marcel Achard în special prin Voulezvous jouer avec moi...: „nazdravănie simpatică, gălagie a unui poet drăgălaş, dar şi tragedie în miniatură”, aşa cum o defineşte un istoric al teatrului francez, şi Steaua fără nume şi Ultima oră reprezintă o reluare în mediu românesc a unuia din tipurile frecvente şi caracteristice ale dramaturgiei aceluiaşi timp: naivul. Impus prin Jean de la lune de Marcel Achard şi – în special în conjuncţie cu viaţa socială – de Topaze a lui Marcel Pagnol. Acest tip apare în dramaturgia română deopotrivă la Tudor Muşatescu (Spirache din Titanic Vals) şi la George MihailZamfirescu (Ion din Idolul si Ion Anapoda). Şi Miroiu, şi Alexandru Andronic reprezintă figuri caracteristice pentru acest tip al naivului care crede întro himeră, urmăreste cu tenacitate împlinirea ei, dar nu o poate realiza decât printro ironie a soartei, printro neînţelegere. Nici unul dintre ei – şi aici aflăm nota diferentială dintre modelul francez şi întruchiparea lui românească – nu ajunge la cinismul lui Topaze. Ei se iluzionează de la început până la sfârşit. Conturul personajelor, valoarea lor ca simboluri de viaţă, situaţiile dramatice, gradaţia conflictului se împlinesc de la o piesa la alta. - VALERIU RÂPEANU
Cărți,multe cărți.
