Biblia nihilista

Dacă Biblia nihilistă ar fi ultima carte care ar apărea pe lumea asta, se va găsi oare cineva să o ardă în public? Sorin-Mihai GRAD *** Cosmopolit filosof al culturii, succesor al lui Nietzsche și al lui Cioran, totodată exponent al titanismului și chiar al satanismului (artistic, nu „religios”!) byronian, Ștefan Bolea „atacă” în Evangheliile sale sinele, societatea, Universul, chiar divinitatea. Dar „gâlceava înțeleptului cu lumea” nu are decât aparent – sau, cel mult, selectiv – un scop anihilator: asemenea monstrului lovecraftian nimicit de reflexia propriei imagini, trebuie să ne cunoaștem tarele pentru a le elimina. Delectându-ne cu aforismele poetice, ni se relevă speranța mascată de necesitate – credința în materialul acum pervertit, dar esențial superior, din care e plămădit nu atât omul, cât umanistul. Căci opera și personalitatea lui Ștefan Bolea sunt unele de răscruce, punct de intersecție a două căi binecunoscute generației `90 și pe care gânditorul nostru refuză încăpățânat să le abandoneze: calea artei și calea libertății. Oliviu CRÂZNIC (Critic literar, autorul volumului de colecție Ceasul fantasmelor) *** Nietzschean în spirit (trădând tagma plictisitoare a filosofilor!), și de astă dată poetul Ștefan Bolea o arde mistic în sensul cel mai post-cioranian cu putință („sunt un cioran turbat”). Începutul volumului este revelația ultimă, iar finalul nu putea fi decât o altă geneză. Liricul și simbolicul sunt înlocuite cu lapidarul și aforisticul iar, dacă în religiile străvechi sângele nu avea voie să atingă pământul, pentru poetul clujean chtonicul este seva care îi curge prin vene dezvăluind în terra – edenul deghizat, demonizat de privirea ignorantă a omului contemporan. În triada Nihil sine Bolea, poetul se oprește la secvența dintâi, folosind limbajul celor ce au trăit să îl vadă pe Trump președinte. Astfel, Biblia nihilistă devine crezul unei noi generații de poeți – crescuți după ’89 cu muzică rock, death & gothic – ce nu mai înghite aburelile așa-zis religioase pe care generațiile anterioare le-au tolerat cu o mărinimie. Eul care face conjuncție cu moartea este noul zeu luciferian al poeziei și vine direct din cele mai eretice fibre ale ființei, acolo unde gnozele dualiste din poezia contemporană reînvie în Era Vărsătorului. Dacă vreți să aflați ce de lumina vine din tenebre, cumpărați această carte; dacă nu, rămâneți în moluz! Petrișor MILITARU