Existentialismul astazi

Prima parte a lucrarii de fata va aborda pe scurt principiul de functionare al existentialismului (schitand anumite paralele cu nihilismul si postmodernismul). Pornim de la definitiile sale multiple (1.1.1.) din spatiul american, englez, german sau francez, pe care apoi le sistematizam si le sintetizam, urmand a da existentialismului propria noastra definitie conceptuala. Conflictul dintre existenta si esenta (1.1.2) primeste o solutie noua in istoria filozofiei, care pune accentul tocmai pe particularitatea si presupusa contingenta a existentului. Explorand textele ?polemicii? umaniste (1.2.1), Existentialismul este un umanism de Sartre si Scrisoarea despre ?umanism? a lui Heidegger, intelegem mai multe despre distinctia dintre existenta si fiinta. Investigand antiumanismul (1.2.2), observam configurarea unui antiumanism nihilist Foucault si Deleuze, prezent in textele unor filozofi precum Nietzsche si Cioran si a unor poeti precum Lautreamont. In partea a doua vom studia cele trei concepte fundamentale interdependente (angoasa, autenticitate, moarte), asa cum apar ele la cei mai importanti filozofi existentialisti. Pornind de la definitiile conceptelor (la care am adaugat si definitii personale), am explorat teleologia acestor concepte atat in textele de baza, cat si in bibliografia recenta. Primul capitol al partii a doua (2.1) este orientat catre problematica angoasei. Un excurs in pseudonimia kierkegaardiana (2.1.2.1) a parut necesar, pentru a ne introduce in opera filosofului danez. Relatia dintre angoasa si Geneza (2.1.2.3) trasata in Conceptul de anxietate de Kierkegaard a fost analizata, in vederea explorarii conexiunii dintre acest efect originar existentialist si stadiul religios. Continuam cu distinctia fenomenologica dintre angoasa si frica (2.1.3) din Fiinta si timp si dimensiunea meontologica si raportul ei cu neantul sartrian (2.1.4), pentru a incheia cu modalitatea de a transgresa angoasa prin curaj (2.1.5) din perspectiva teologica a lui Paul Tillich.Al doilea capitol al partii a doua (2.2) se refera la fenomenologia mortii, asa cum transpare ea la Heidegger (2.2.2) (dar si la Fink si Levinas) si la replica lui Sartre (2.2.3), care mizeaza pe contingenta mortii. Al treilea capitol al partii secunde (2.3) isi propune sa studieze un concept strans inrudit cu angoasa Si moartea, virtutea personala a autenticitatii. Inainte de a cerceta indeaproape textele filozofilor existentiali, am cercetat legatura dintre autenticitate si falsitate (2.3.1.2) intr-un context filozofic si psihologic. Mai departe, ne-am concentrat pe problema dificila si de actualitate a autenticitatii religioase (2.3.2) din Frica si cutremur de Kierkegaard. In continuare, ne-a interesant analiza autenticitatii la Heidegger (2.3.3) si la Sartre (2.3.4), focalizandu-ne mai ales pe cele doua versiuni ale inautenticitatii existentiale, impersonalul ?se? (2.3.3.1) si reaua-credinta (2.3.4.1), aceasta din urma, studiata si in contextul violentei si al nihilismului (2.3.4.2) din Caietele pentru o etica.Dupa concluzii, am abordat mai multe directii experimentale, ce provin din laboratorul nostru si vin in completarea cercetarii noastre. Anexa 1 contine un glosar de concepte existentiale (care pot usura intelegerea termenilor cheie existentiali), anexa a doua ofera o cronologie existentiala, iar a treia anexa are, de asemenea un rol educativ, oferind niste scheme cu conceptele fundamentale existentiale. A patra anexa se ocupa de opera lui Chuck Palahniuk, care se afla la confluenta existentialismului, nihilismului si postmodernismului. O paralela dintre subiectul existentialist si cel postmodern gasim in anexa a cincea iar in anexa a sasea vom face o analiza comparativa intre Kierkegaard si Cioran din perspectiva fenomenologiei agoniei. Anexa a saptea are rolul de a investiga aplicarea metodei diagnozei la filozofii existentialisti.