Ana

În romanul „Ana” de Em Sava, narațiunea se derulează pe multiple paliere, într-o articulare epică adecvată, echilibrată, lipsită de stridențe compoziționale. Un palier al narativității este legat de imaginea satului, revelat prin intermediul unor descrieri detaliate, având o încărcătură documentară indiscutabilă, prin care este reînviată o întreagă lume, cu ritualuri, tradiții și ritmuri existențiale proprii. Al doilea palier narativ este cel al devenirii, al integrării în firul narațiunii a unor repere și dimensiuni istorice, prin depănarea firului existenței personajelor de-a lungul unor vremuri frământate, convulsive. O altă dimensiune a romanului este cea a erosului, a poveștii de iubire în care e circumscris destinul Anei, protagonista romanului, într-un context social specific: satul românesc transilvănean, cu structura sa multietnică, cu obiceiuri, sărbători și credințe care îi imprimă personalitate etnografică și identitate socio-istorică. (…) Cele două biografii, cele două femei exemplare (Maria și Ana) sunt amplu evocate, într un itinerariu existențial în care viețile și destinele sunt reprezentate în evoluția lor, prin întrepătrunderea cu viețile altor eroi, într-un desen atent conturat, în care sunt surprinse nuanțe afective și pasiuni, reprezentări diverse ale vieții și tensiuni, în strânsă legătură cu avatarurile istoriei. În fond, romanul Ana se distinge și prin finețea cu care este reprezentată povestea de dragoste, o dragoste împărtășită, împlinită. (…) Monografie a satului, poveste a unor iubiri, cronică a vieții și a destinului, romanul „Ana” are veridicitate a notațiilor și vibrație afectivă, are personaje credibile și scene memorabile, conturând pagini de proză autentică. (Iulian Boldea)