Drifting

[…] Eu văd pictura ta ca fiind restrânsă la efectele vizibile ale unei perioade destul de recente, ambiguă și melancolică în condițiile ei de posttranziție… Pictezi marginalii societății, foștii eroi preconizați de societatea socialistă, fostul om nou blocat într-un teritoriu nedefinit clar: între oraș și sat: chiar și când pictezi un peisaj, el e atins de dezolarea anilor ’90, sunt peisaje ale periferiilor, suburbiilor, aflate la limita zonelor industriale, la marginea orașelor. Dacă subiectul picturii pare calm și detașat de o situație recognoscibilă, el ascunde aceeași problematică, adevăratul subiect e conținut implicit. Pictura ta expusă recent la Tîrgul de Artă Frieze din Londra arată o familie care și-a mutat mobila din bucătărie afară în curte, pentru că renovează probabil în interior; pare o imagine calmă, dar care de fapt vorbește din nou despre tranziție/renovare/improvizare. Melancolia se altoiește cu un foarte accentuat sens de provizorat existențial. Realitatea e subiectul principal în pictura mea; cum spunea curatorul Mihnea Mircan, generația noastră e alergică la utopii, în consecință mă interesează realitatea din spatele propagandei, noneroul din falsul erou socialist, și caut în continuare adevărul despre acest „personaj” în condiția lui zilnică. Încerc să recuperez o perioadă de timp în care practic n-am aflat nimic despre acest personaj, au fost doar mărturii false, inclusiv estetic false. […] Tu nu emiți judecăți morale prin picture ta, personajele – atît de reale – din picturile tale nu sînt bune sau rele, nu aceasta este cheia de citire a imaginilor tale, pictura ta e clară, dar lasă spațiu de interpretare. Uitîndu-te înapoi, care sînt lucrările pe care le-ai vedea într-o expoziție cuprinzătoare, și ce le face să fie alese într-o astfel de selecție? Așa poate ne vom apropia și mai mult de ceea ce constituie baza picturii tale. Tu spui că mesajul picturilor mele e direct; eu n-aș zice asta, cîteodată nici nu mai știu ce le generează. Dar ele trebuie să producă un „electroșoc”, cînd le privesc trebuie să-mi recreeze un impact real. Dialog între Șerban Savu și Mihai Pop, noiembrie 2009, publicat în Dilema veche, anul VI, nr. 305, 17-23 decembrie 2009, p. 21 Din punctul meu de vedere, tu ești unul dintre artiștii constanți, schimbi organic, evoluezi; apariția subiectelor multiple e un pas esențial, în mod paradoxal, prin colajul situațiilor. […] Mă interesează realitatea. Viața reală îmi dă energie și mă motivează. Pentru mine arta nu e un joc intelectual care face referire la el însuși. E alt joc intelectual, conectat direct la priza realității, a vieții imediate. Dialogul, realizat cu ocazia expoziției Daily Practice for the End of the World, 27 aprilie-16 iunie 2012, de la Galeria Plan B din Berlin, a avut loc la Cluj în aprilie 2012 și a fost publicat în Dilema veche, anul IX, nr. 431, 17-23 mai 2012, p. 21 Șerban Savu (1978, Sighișoara, România) trăiește și lucrează în Cluj. A absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj (2001). Între 2002 și 2004 a primit o bursă de doi ani în Veneția. A avut numeroase expoziții atât solo, cît și de grup