Moara cu noroc este o nuvelă psihologică, scrisă de Ioan Slavici. A fost publicată pentru prima dată în anul 1881, în volumul Novele din popor. Ioan Slavici s-a născut pe 18 ianuarie 1848 la Siria, lână Arad. În aprilie 1869 se înscrie la Facultatea de Drept din Viena în anul al doilea, după ce făcuse un an la Budapesta. Din cauza lipsurilor materiale se întoarce acasă și se angajează ca notar. Revine la Viena și își face stagiul militar, iar în septembrie este încorporat ca voluntar la un regiment din Viena. Paralele cu stagiul militar își continuă studiile universitare. La Viena îl cunoaște pe Eminescu, cel care îi va rămâne toată viața „prieten și sfătuitor”. Amândoi sunt proclamați „membri definitivi” ai Societății literare România, întemeiată în 1864 de studenții români din Viena. În martie 1871 debutează în „Convorbiri literare” cu comedia „Fata de birou”. La constituirea societății studențești „România jună”, Slavici este ales președinte, iar Eminescu bibliotecar. Amândoi desfășoară o activitate amplă pentru organizarea Serbării de la Putna și a Congresului studențesc care fixează programul luptei pentru „Unitatea culturală” și națională a românilor de pretutindeni. La 1 iunie 1872, publică povestea „Zâna zorilor”. În iulie părăsește Viena. În același an, publică „Ileana cea șireată” și „Florița din codru”. În 1875 publică nuvela „Popa Tanda”, iar în 1879, nuvela „Gura satului”. „Budulea taichii” este publicată în 1880 la revista „Convorbiri literare”. La 1894, apare la București revista ilustrată „Vatra”, sub conducerea lui Slavici, Caragiale și Coșbuc.
Cărți,multe cărți.
