Dincolo de condiționările concret sociale și materiale, protagoniștii textelor selectate de noi se lansează în căutarea adevărului de dragul Adevărului. Respectivele scrieri par ele însele exerciții ale spiritului uman, sunt operațiuni mentale, meditații ale unor scriitori fi losofi convinși că miturile nu mor niciodată și că ele conțin sâmburele de adevăr care ar putea să explice de ce trăim așa cum trăim, în așa-zisele epoci ale raționalității. Sunt cărți care se constituie în imnuri închinate Cuvântului, singura realitate care susține spiritul speculativ al omului, iar acesta este singura noastră izbăvire. Marii scriitori ai lumii au știut dintotdeauna să îmbine cele două serii – misterele universului și misterele cotidianului concret. De aici se naște dialogul dintre epoci și dintre comunități: formula energiei regeneratoare păstrată de urmașii actuali ai unor societăți secrete și mitul antic al hranei nemuririi; războiul civil din Kosovo și legendarul război de la Troia; conìictele interconfesionale medievale și polemicile în jurul logicii formale aristotelice; teoria conspirațiilor moderne și teogoniile care „explică” formarea universului ș.a.m.d. Până la urmă, singurul adevăr pe care îl putem afl a, cumva, este acela învăluit în fraze meșteșugite de marii mânuitori ai cuvântului. Altfel spus, concluzia sugerată de aceste cărți este aceea formulată atât de plastic de un strălucit reprezentant al generației moderne de filosofi ai științei: Cunoașterea se află în călimara cu cerneală!
Cărți,multe cărți.
