De la volumul 1 pân? la 4, un pachet complet al istoriei române?ti.
Volumul 1: Faptele ungurilor, de secretarul anonim al regelui Bela; Traduc?tor G.Popa - Lisseanu; edi?ie îngrijit? ?i prefa?? de Ionel Opri?an
"Editarea izvoarelor istoriei a românilor, text ?i traducere, o facem cu un scop îndoit: întâi spre a procura publicului putin?? de a cunoa?te exact, ?i în original, aceste izvoare ?i, al doilea, spre a da un r?spuns acelora care, în baza a?a numitelor drepturi istorice, pretind teritorii ce le-au apar?inut un timp oarecare.
C?ci, de?i prior tempore potior iure este o lozinc? ce nu are nici o valoare fa?? de voin?a ferm? a celor ce st?pânesc o ?ar?, totu?i, du?manii neamului nostru aproape nu au nici un alt argument de invocat decât drepturile istorice.
Din lectura celor dou? opere ce public?m acum (vol. I-II), precum ?i din lectura celor ce sper?m s? tiparim în curând, se va vedea u?or ce ?ubred este chiar acest argument istoric. C?ci noi am fost, înainte de unguri, nu numai în Dacia, "dar - ceea ce este de o extrem? importan?? - ?i în Polonia ?i peste tot locul în vechea Ungarie".
G. Popa - Lisseanu
Volumul 2: Descrierea Europei Orientale, de Geograful anonim, traducere
G. Popa - Lisseanu, edi?ie îngrijit? ?i prefa?? de Ionel Opri?an
Ace?ti români se g?seau peste tot locul în fosta Ungarie, atât în ?inuturile Panoniei cât ?i în cele ale Daciei, ?i ei reprezint? continuitatea român? în apus, dup? cum daco-romanii reprezint? continuitatea roman? din r?s?rit. Acest element român a fost dezmo?tenit de unguri, pentru totdeauna, din Panonia, în mod vremelnic, din Ardeal.
?i, acesta continuitate odat? stabilit?, ea zdruncin? din temelie ?i iremediabil soliditatea argumentului, a?a-zis "istoric" al drepturilor maghiare asupra teritoriilor din fosta Ungarie.
G. Popa - Lisseanu
Volumul 3: Românii în poezia Medieval?, de G. Popa - Lisseanu, edi?ie îngrijit? ?i prefa?? de Ionel Opri?an
M?rginind cercetarea noastr?, deocamdat?, numai la poezia medieval?, suntem sili?i s? constat?m c? nu numai nu ne lipsesc date despre existen?a Nord dun?rean? a românilor, în evul mediu, cum sus?in istoricii unguri, în special, dar c? aceste date sunt destul de numeroase ?i de a?a natur? c? din ele se desprinde ideea c? românii au avut în sec. XI-XIII o via?? etnic?, separat? de celelalte popoare ?i c? amintirea acestei vie?i î?i g?se?te reflexul s?u bogat în poezia medieval?.
G. Popa - Lisseanu
Volumul 4: Cronica ungurilor, de Simon de Keza, traducere G. Popa - Lisseanu, edi?ie îngrijit? ?i prefa?? de Ionel Opri?an
Din citirea cronicilor reiese în mod evident c? din toate poparele lui Attila numai valachii au r?mas pe loc - remanentibus - fiindc? numai ei erau localnici ?i cultivatori de p?mânt - coloni - ?i c?, în vreme ce to?i ceilal?i au plecat, ei singuri au stat pe loc, de bun? voie - sponte , fiindc? ei singuri r?mâneau în ?ara lor. Numai aceast? interpretare o putem da vorbelor lui Simon de Keza: "Blackis, qui ipsorum fuere pastores et coloni, remanentibus sponte in Panonia".
La venirea lor în Panonia, ungurii n-au g?sit ?ara lipsit? de popula?ie, dup? cum ar voi istoricii unguri s? ne încredin?eze atunci când numesc cucerirea ??rii "a honfoglalas", "die Aufname des Landes", adic? ocuparea ??rii, ca ?i când ar fi fost o ?ar? pustie, în loc s? vorbeasc? despre cucerirea ??rii prin lupte, pe toate fronturile, în Panonia, în Banat, în Maramure? ?i apoi în Ardeal, dup? cum rezult? aceasta din textul cronicilor "subiectis sibi populis qui tunc habitabant ibidem".
G. Popa - Lisseanu
Cărți,multe cărți.
