„Cenzura pare o temă atât de frecventată, încât poate trece drept epuizată şi inactuală. De fapt, ea permite intrarea într-un teritoriu încă vag cartografiat. Cartea de faţă a încercat, abordând etape diferite, să fixeze câteva repere pe harta istoriei literaturii române sub comunism. Investigaţia pleacă inevitabil şi valorifică documente (în principal, referate ale cenzorilor) din arhiva instituţiilor specializate în supravegherea literaturii. Totuşi, cartea îi are drept protagonişti, în primul rând, pe scriitori. Atitudinea şi tentativele lor de a prezerva, în pofida cenzurii ideologice şi a propagandei comuniste, un statut estetic pentru arta lor i-au aşezat, nu o dată, în incomoda postură de eretici. Format la şcoala echinoxistă (Zaciu – Papahagi – Vartic – Pop – Ioana şi Liviu Petrescu), Liviu Maliţa cultivă în egală măsură documentaţia şi argumentaţia, factologicul şi expresivitatea. Supleţea şi dexteritatea beneficiază de reala eleganţă a stilului. Fraza lui Liviu Maliţa are logica limpede tip Manolescu, dar şi strălucirea de cuţit şi diamant a lui Alexandru George.” – Dan C. Mihăilescu
Cărți,multe cărți.
