Chiar dacă limba română, pe de o parte, și limba coreeană și japoneză, pe de altă parte, au origini istorice diferite, neexistând vreo înrudire genetică între ele, totuși, în ceea ce privește exprimarea lingvistică a politeții, există destul de multe asemănări între acestea. Lucrarea va scoate în evidență faptul că, deși la nivel gramatical asemănările între cele trei limbi nu sunt numeroase, totuși, se pot găsi asemănări importante între ele la nivelul pragmaticii, mai precis la nivelul exprimării politeții. Ar putea fi vorba, în cazul elementelor comune celor trei limbi, despre o anumită constanță, despre un element ce caracterizează, într-un mod aproape universal, competența conversațională ("communicative competence") a oamenilor. Exprimarea politeții reprezintă una dintre cele mai importante strategii lingvistice pentru realizarea armoniei sociale.