Lucrarea „Eminescu, poem cu poem. Luceafărul” ne dezvață de toate vechile obiceiuri de interpretare care au prezentat în limbaj de lemn poezia eminesciană. Alex. Ștefănescu ne face din nou cunoștință, de data aceasta în cuvinte simple și idei proaspete, cu cea mai cunoscută poezie din literatura română. Analiza sa cuprinde observații fresh și referințe culturale pe gustul elevilor, tinerilor și iubitorilor de literatură care (re)descoperă astăzi poezia eminesciană. Numai un scriitor de geniu poate crea un personaj care să ajungă mai cunoscut decât el. Așa cum Hamlet egalează celebritatea lui Shakespeare, iar Don Quijote pe cea a lui Cervantes, și Eminescu este concurat ca notorietate de unul dintre personajele sale, luceafărul. Mai mult decât atât, poetul a fost numit până la sațietate „luceafărul poeziei românești”, sintagmă despre care Alex. Ștefănescu spune că este considerată în prezent o expresie uzată din limba de lemn a omagierii lui Eminescu. Renunțând la limbajul bombastic în care a fost prezentat până acum, criticul literar subliniază frumusețea literară a straniului love-story dintre luceafăr și Cătălina. Este o poveste de neuitat, comparabilă cu alte iubiri irealizabile (sau posibile numai prin sacrificiu) întipărite în memoria noastră culturală, precum aceea dintre Zeus, stăpânitorul cerurilor, și Europa, prințesa feniciană, cea a lui Romeo și a Julietei, și precum povestea dintre riga Crypto și lapona Enigel din poemul lui Ion Barbu. Volumul cuprinde poemul „Luceafărul” însoțit de textul critic al lui Alex. Ștefănescu.
Cărți,multe cărți.
