Piesele incluse în volumul de față al integralei Shakespeare coordonate și îngrijite de George Volceanov ar putea da apă la moară recentei teorii lansate de shakespeareologul canadian Lamberto Tassinari, potrivit căreia autorul pieselor atribuite actorului William Shakespeare ar fi, în realitate, italianul John (Giovanni) Florio, autorul primelor dicționare bilingve din cultura engleză și traducătorul Eseurilor lui Montaigne. Într-adevăr, Romeo și Julieta , Totu-i bine când se sfârșește cu bine și Coriolanus atestă afinitatea autorului cu literatura italiană (cu Matteo Bandello și Boccaccio), respectiv temele romane abordate de istoricul grec Plutarh. La o mai atentă privire, observăm, însă, că Shakespeare preia subiectul celor trei piese dintr-o serie de best-seller-uri englezești ale epocii elisabetane: poemul lui Arthur Brooke dedicat îndrăgostiților veronezi (1562), culegerea de nuvele a lui William Painter intitulată Palatul plăcerilor (1566) și traducerea Vieților paralele semnată de Thomas North (1579). Așa că putem răsufla ușurați și conchide că Shakespeare a fost... Shakespeare.
Cărți,multe cărți.
