Henric al V-lea continuă dramatizarea evenimentelor istorice prezente în Richard al ÎI-lea și cele două părți ale lui Henric al IV-lea, aducând în prim-plan figură regelui-erou de la Azincourt într-un text ce reia rețetă experimentată de Kyd și Shakespeare în Eduard al III-lea. Henric al VIII-lea și Șir Thomas More, din primii ani ai Reformei; în aceste două texte Shakespeare apare în ipostază, mai puțin familiară publicului român, de coautor, de dramaturg dispus să lucreze în echipă la realizarea unor proiecte teatrale de succes.