?Manuscrisul continand memoriile bunicului meu matern s-a pastrat timp de un secol in arhiva familiei. Il public acum pentru prima data integral, insotit de o serie de fotografii inedite din albumele sale, care ii ilustreaza in detaliu relatarile. Un asemenea volum alcatuieste o marturie rara si pretioasa pentru istoric, precum si pentru antropolog, cu privire la experienta prizonierilor din lagarele Marelui Razboi.
Fara veleitati literare si fara a se gandi sa-si publice vreodata notele, capitanul Constantin Ionescu si-a scris jurnalul cu sinceritatea aceluia care isi consemneaza experienta de viata pentru amintire personala si eventual pentru urmasi. Dar tocmai aceasta da valoare memoriilor sale: observatia atenta, descrierea amanuntita a locurilor si evenimentelor sub imperiul emotiilor de moment, critica nedisimulata la adresa comandantilor incapabili, ironia fina fata de inamic, compasiunea pentru cei suferinzi, duiosia si dragostea pentru familie, sentimentele profund umane care exala din fiecare fraza, ce nu are nimic grandilocvent si nu a suferit nici o stilizare, fac din notele capitanului Constantin Ionescu un document valoros al Primului Razboi Mondial.? (ADRIAN-SILVAN IONESCU).
CONSTANTIN IONESCU s-a nascut la 24 august 1878, intr-o familie de proprietari funciari din Dolj. A avut doua surori si a beneficiat de studii alese. A terminat liceul in 1896 si s-a inscris peste doi ani la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti. Practica juridica ii este intrerupta de efectuarea stagiului militar, la artilerie, fapt care l-a salvat probabil de la moarte in Primul Razboi Mondial. Avocat din 1903, procuror din 1905, se casatoreste in 1912 si are doua fetite. Avansat capitan inca din 1915, este reactivat in armata in 1916, dar cade prizonier dupa doar trei luni. Revine din prizonieratul german in 1917 si practica avocatura pana la pensie. Sufera din cauza instaurarii regimului comunist, care-i confisca parte din casa si colectia de arme, si moare in 1963.
Cărți,multe cărți.
