Bravo, campeón! (memorialul agoniei)

Pret:

Lei

Adunați  laolaltă  atâția  muribunzi în  același  spital, fără  sedative ar crea  o atmosfera  de infern. Durerile atroce, răul  care -i macina  pe dinlăuntru  ar putea  să  incendieze cu focul lor acest loc. Mulți  au vedenii, iar dacă  nu li  s-ar induce somnul, moleșeala , anestezia, vedeniile lor s-ar aglomera  atât  de mult , încât  ar umple saloanele, holurile, întreg  spitalul, s-ar alia  în  carduri , găști , triburi, armate întregi  care ar începe  să  se  războiască  între  ele, ar pune stăpânire  pe spital, ar lua  captivi, ar alunga  sau  ar jertfi doctorii și  asistentele, i-ar goni pe însoțitorii  muribunzilor afară  ori i-ar jupui de vii, iar de la  o vreme gherila  vedeniilor ar porni în  marș  spre cucerirea lumii din  afara  spitalului, a cartierului, a ora șului , a întregului  univers. ... Dar așa , e liniște . La  ora  trei noaptea pe hol nu se  aude un mâlc . Bolnavii  suferă  decent. Muribunzii își  trag  agonia în  liniște , somnolenți , năuci  sau  sedați cu totul. În  solemnitatea artificială  a acelei liniști  controlate chimic și  tehnic, totuși  când  și  când  se aud vaiete, icnete, oftari prelungi, gafaituri și  horcăituri prin  câte -un salon . Asistentele și  infirmierele schimbă  perfuziile înainte  de miezul nopții , îi  spală  pe bolnavi , pregătindu -i de noapte, câte  unuia ii injectează  calmant în  venă , că  să  poată  dormi ori măcar  să  nu se frământe  prea tare , iau teste  de glicemie, temperatură , fac injecții , înlocuiesc  pungile cu urină , împart  pastile , după  care  se retrag, iar viața  muribunzilor merge înainte  prin furcile suferinței  anesteziate, mute , pentru încă  niște  ore, pentru unii dintre  ei până  dimineață , când  aceleași  asistente  și  infirmiere la  ora șase  vor repeta  operațiunile . E o colonie de agonici placizi, păziți  de tuburi de oxigen și  perfuzii ca  de niște  îngeri  străjeri . Acești  îngeri  mecanici le picură  balsam în  venă , că  să  le ostoiască durerea, să -i învăluie  somnul cu faldurile lui zdrelite, le suflă  boare subțire  de viață  în  nări  cât  să  le mai  țin ă  sufletul lipit de plămâni , de inima , de sânge , de nervi și  de oase  încă  un pic  de vreme. Cu capetele  înfundate -n pernă  și  gurile căscate , bolnavii  răsuflă  greu, iar de la  răul  ce colcaie-n organe, în  vintrele și  oasele  amorțite  de leacuri, aerul se  învinețește  în  jurul gurii lor, peste  fetele  lor duhnește  apăsarea  agoniei înecate , iar ochii sufletelor le sunt  încercănați  de durere și  neputință .

Carți de acelaș autor: Vianu Muresan

Cărți Literatura de frontiera

Cărți Biografii, memorialistica, publicistica si e

Cărți Biografii, memorialistica, publicistica si eseuri

Cărți Memorii si jurnale