“Să ne jucăm că facem artă!” este titlul albumului, precum și ideea noastră de bază. Sophia s-a jucat cu creioanele de desenat și colorat fără să știe că face artă, fără să aibă noțiunea de artă, iar în momentul în care i s-a lămurit că jocul ei poate duce la opere artistice, a continuat să se joace, însă mai disciplinat. Spiritul jocului – poate ar fi mai nimerit să spun instinctul jocului – i-a însoțit mereu lucrările, i-a dat entuziasm, a ajutat-o să învingă plictisul și rutina. Din jocurile minții și ale sensibilității este croită personalitatea copilului, jocuri pe care, crescând mai apoi, începe să le simplifice, inevitabil, să le rărească și să le transforme în automatisme. Chiar și creația artiștilor maturi – bazată pe educație, înțelegere, rafinamente câștigate prin exercițiu, tehnică, știință – este în mare măsură consecința automatismelor, de care nu toți mai reușesc să se elibereze. Automatismul este, în cele din urmă, opusul, dușmanul de moarte al jocului. (Vianu Mureșan)
Cărți,multe cărți.
