Trupul lui a fost uns cu mir si acoperit cu sarutari. Iar anii care au trecut apoi au acoperit amintirea sa. Insula pe care o iubise a ramas nelocuita... Dar jertfelnicul tacut al Bisericii Sfantului Pantelimon pastreaza in el, precum sfintele moaste ale mucenicilor pe care era intemeiat, lacrimile parintelui. Le pazeste cu daruire, strigandu-le credinciosilor:
?Pomeniti-l!?
Parintele Hrisant Katsoulogiannakis a fost ultimul preot din Insula Spinalonga. S-a nascut in anul 1893 si a fost tuns in monahism in 1911, la Manastirea Toplu din Sitia. Mai tarziu a mers la Manastirea Faneromeni din Ierapetra. De acolo a plecat voluntar la Spinalonga in anul 1947, unde a slujit pana la inchiderea azilului de leprosi, in anul 1957. Dupa aceea a ramas in Spinalonga singur vreme de cinci ani, pentru a ingriji mormintele leprosilor si pentru a le savarsi Trisaghionul. S-a intors la Manastirea Toplu din motive de sanatate. A adormit intru Domnul in anul 1972. I s-a dus, pe drept, faima de sfant.
Epameinondas Remoundakis, numit si ?arhanghelul din Spinalonga?, este al doilea personaj real al cartii.
Prin intermediul romanului, Maria Pastourmadzis reinvie patimile si suferintele interminabile ale locuitorilor Insulei Spinalonga si zugraveste singura putere care invinge durerea omeneasca: Iubirea care urca pana pe Cruce.
Cărți,multe cărți.
