Volumul Nimic fără Newton este, fără ca autorul să-şi fi propus, o istorie a filosofiei prin eseuri, care nu urmăresc succesiunea filosofilor, ci viaţa unor concepte filosofice. Noica recunoaşte doar patru filosofi, Platon, Aristotel, Kant şi Hegel. Restul, între care, cu modestie, se include, nu au reuşit. Şi totuşi, Noica a reuşit ceea ce doar unii, puţini, foarte puţini, extrem de puţini au reuşit, a reuşit să-l înţeleagă pe Kant. Între Critica Raţiunii Pure şi Critica Raţiunii Practice, pe de o parte, Critica Judecării, pe de altă parte, Noica întrevede ceva. Un gol, o lacună sau o depresiune?
Cărți,multe cărți.
