Pitagora

"CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI ŞI VEI CUNOAŞTE ÎN FELUL ACESTA UNIVERSUL, ZEII ŞI FORŢELE CELESTE CE SĂLĂŞLUI ESC ÎN EL" Această inscripţie de pe Templul lui Apollo din Delfi a fost şi este încă o maximă călăuzitoare pentru toţi căutătorii Adevărului încă din epocile îndepărtate ale omenirii. Am putea spune fără să greşim că în trecutul îndepărtat această maximă era mult mai vie decât în zilele noastre, când materialismul a pus stăpânire pe minţile şi sufletele bieţilor rătăcitori prin viaţă, care nu mai găsesc nimic spiritual în existenţa lor şi nimic demn de crezare exceptând propriul câştig şi propriul avantaj imediat. Oare au uitat oamenii că viaţa este trecătoare şi că tot ceea ce are început are şi sfârşit? În orasele-cetate ale Marii Grecii si Asiei Mici, dintre care Atena şi Sparta ofereau modele total opuse? Cu siguranţă că sufletul acestor învăţături precum şi al celor care le-au urmat nu se găsea în aceste locuri şi moduri de viaţă, ci în templele sale, în Misterele sale şi în iniţiaţii care le ghidau. Acest suflet era viu în sanctuarul lui Zeus din Olimp, al Herei din Argos, al Demetrei din Eleusis, trona asupra Atenei prin prezenţa Zeiţei căreia îi purta numele, iradia din Delfi prin Apollo, cel care domina şi pătrundea cu lumina sa toate celelalte temple. Delfi era în realitate centrul vieţii elenilor, capul şi inima Greciei. Aici s-au instruit poeţii care au tradus pentru mulţimea oamenilor de rând adevărurile sublime în imagini vii şi înţelepţii care le-au promovat printr-o dialectică subtilă. Spiritul lui Orfeu circula nestingherit oriunde dorea să reînsufleţească ştiinţa nemuritoare a vechii lumi. Dialectica poeţilor şi a înţelepţilor, întrecerile atleţilor în jocurile din Olympia şi Delfi oglindeau şi ele cu succes spiritul acestor învăţături, ce se reuneau în Oracolul de la Delfi, unicul loc în care grecii se simţeau uniţi în răbufnirile lor de eroism şi de spirit de sacrificiu. Fără îndoială că această Grecie pe care a lăsat-o în urmă Orfeu, ce avea o doctrină pură conservată în cadrul templelor pentru intelect, o religie plastică pentru suflet şi o adevărată curte de justiţie centralizată în Delfi pentru trup, începuse deja să decadă după secolul al VII-lea î. Hr. Deciziile luate la Delfi nu mai erau respectate, teritoriile sacre erau violate, inspiraţia marilor iniţiaţi tindea...