Un examen fie şi sumar al epocii pe care tocmai o traversăm ar fi suficient pentru a constata caracterul paradoxal, de nu chiar contradictoriu al fenomenologiei sale religioase.Într-adevăr, după căderea regimurilor atee din Europa de Est, Occidentul s-ar fi aşteptat, poate, să descopere aici o populaţie complet secularizată, insensibilă la valorile vieţii religioase tradiţionale.Simplificând lucrurile, s-ar putea spune că tot ceea ce s-a petrecut de la căderea cortinei de fier încoace se reduce la un anume troc „secular prea secular“ între părţile astfel implicate. Într-adevăr, în faţa templului nevăzut al lui Dumnezeu, se „preschimbă“, astăzi încă, ştiinţa religioasă occidentală – diplomele celebrelor, dar prea bătrânelor universităţi ale Vestului - cu conştiinţa religioasă orientală – vocaţiile anonimelor, dar încă tinerelor vlăstare ale Estului.
Cărți,multe cărți.
