Cartea autorului nostru se așază pe analiza unor exerciții antropologice aflate la intersecția dintre revoluțiile științifice și profundele cărți ale umanității – revelațiile religioase. Mihai Androne ne introduce cu mult curaj într-o dezbatere în care argumentele, comparațiile, soluțiile și concluziile ne pot „edifica” asupra condiției noastre umane. […] Merită menționat și faptul că în această definire a omului în lumea sa în raport cu lumea animalelor e adus în dezbatere și celălalt mare raport al omului: raportul cu Dumnezeu. Ce ne-ar defini mai bine? Descendența naturală, evolutivă dintr-o pre-lume sau cea de „după chipul și după asemănarea Noastră”? Răspunsul la întrebarea aceasta nu-l putem descoperi decât în istorie, în funcție de modul cum aceste antropologii au făcut ravagii sau au stimulat creativitatea umană. (Ivan Ivlampie) Istoricul Gheorghe I. Brătianu scria, cu ceva timp în urmă, că poporul român este o enigmă și un miracol (istoric), însă, așa după cum vom constata în cele ce urmează, nu ar fi greșit dacă am înlocui poporul român cu ființa umană. Intrați în acest joc, pentru a-i respecta regulile, ar trebui să ne întrebăm de unde vine omul, care este originea și patria lui. Dacă originea lui este controversată și contestată, viu dezbătută, dacă el este văzut în postura de „uzurpator”, atunci toată această stare tensionată se va răsfrânge și asupra pământului pe care acesta trăiește, asupra drepturilor și, implicit, asupra viitorului său. (Autorul)
Cărți,multe cărți.
