„Autor și al altor cărți de rară profunzime («Ultimul om», «Chipul omenesc», «Fuga de Dumnezeu», «Hitler din noi»), Max Picard atinge, prin Lumea tăcerii, punctul culminant al gândirii sale, al unei gândiri ce nu înseamnă, pentru el, a filosofa academic, ci a trăi meditativ, a contempla, a face din tine locul de întâlnire dintre lucruri și gând. E modul de a fi al cuiva care privește înțelegând și înțelege privind și al cărui scris, în care înțelepciunea și poezia își dau mâna, urmează fidel, hotărât și mlădios, itinerarul propriei priviri-înțelegeri. Oprindu-se, aici, asupra lumii tăcerii, a unui fenomen originar nu doar ocultat, ci aproape distrus de zgomotoasa lume modernă, Max Picard ne poartă și pe noi pe un asemenea itinerar al cunoașterii trăite. Însoțindu-l, ne dăm seama cât de nefastă e pierderea „cerului tăcerii” și, odată cu ea, a cuvântului adevărat și cât de binefăcătoare ar fi pentru om și omenire regăsirea lor.” (Ioan Milea)
Cărți,multe cărți.
