Eugenia Crainic se dovedește a fi o bună cunoscătoare a sufletului omenesc. Are portrete excelent creionate, discrete analize psihologice și situații pline de suspans, așa cum cere acest gen literar. Dialogurile sînt dinamice, iar numeroaseleîntîmplări creează un puzzle exploziv, multicolor, dar și atins de mister, în același timp, dîndu-i mereu cititorului iluzoria impresie că l-a dibuit pe adevăratul criminal. E o tehnică necesară pentru un bun roman polițist, tehnică pe care autoarea o stăpînește fără ezitări. Ea știe, de asemenea, să alterneze tonalitățile, cînd sentimentale, duioase, cînd dure, fără menajamente, și introduce, din cînd în cînd, noi elemente surprinzătoare, capabile să răstoarne situații și să provoace altele, neașteptate. Este, de asemenea, atentă la detalii, peste care nu trece cu nepăsare, iar ritmul rămîne constant antrenant, nu lasă loc de lungi respirații. Un roman care are toate ingredientele necesare unui bun roman polițist. Iar unul dintre ingredientele cheie, după părerea mea, este umorul discret pe care-l descoperim în paginile acestei cărți, umor fără de care orice literatură devine mai săracă. Debutul Eugeniei Crainic este unul pe cît de surprinzător, pe atît de matur, încît ne obligă să îi așteptăm următoarele cărți cu adevărată încredere. Radu Țuculescu
Cărți,multe cărți.
