„Dacă privim cerul noaptea cu un telescop vom vedea milioane de stele. Este ca și cum ne‑am uita la o pictură care a fost făcută de milioane de artiști în milioane de ani. Avem senzaţia că vedem un singur tablou, dar el este o compoziţie în care tot ceea ce vedem nu aparţine prezentului. (…) Metafora cerului înstelat se referă, de fapt, la ceva real, care nu are condiţie existentă. Datorită știinţei contemporane, noi știm că ceea ce vedem nu există acum când cercetăm cerul, dar totuși noi percepem un ceva care este real pentru noi. Pare doar un joc de termeni, dar voi arăta că este vorba de o dialectică complexă care ţine de esenţa procesului de cunoaștere a lumii, un proces eminamente social. Lucrarea pe care o propun nu este propriu‑zis una de sociologie. Ea este o carte despre cunoaștere și despre societate în egală măsură, căci în viziunea mea societatea este exclusiv un produs al cunoașterii și asta nu metaforic, ci la modul propriu. Fundamentele cunoașterii și ale vieţii sociale sunt aceleași. De fapt, cunoașterea reprezintă procesul prin care fiinţa umană se raportează la realitate, proces prin care este creată realitatea însăși.” ( Alfred Bulai)
Cărți,multe cărți.
