„... fiecare etapă din viaţa unei ţări, este marcată de personalităţi ce rămân în memoria scrisă corect, sau deformat, a istoriei. Perioada 1944-1964 poate fi denumită, pe drept cuvânt, „Anii Gheorghe Gheorghiu-Dej". Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost un luptător pentru binele celor mulţi şi necăjiţi, beneficiar constant al puşcăriilor care, datorită inteligenţei şi capacităţii sale de înţelept conducător, a fost promovat în fruntea echipei ce preluase conducerea României după cel de-al II-lea Război Mondial. Suficient de prevăzător şi abil pentru a contracara grupul de politicieni ce se afla în slujba Moscovei şi a cărui scop era impunerea „liniei politice" a acesteia, sprijiniţi de unii politicieni „mai culţi", care prin cameleonismul lor, nu erau mai puţin periculoşi pentru soarta ţării. Absolut toate acţiunile lui Gh. Gheorghiu-Dej au fost îndreptate pentru salvarea naţiunii de rezultatele catastrofale, spre care o îndreptau manevrele celor vânduţi intereselor străine. Literatura memorialistică contemporană abundă de „crimele lui Dej", cu toate că s-ar cuveni o departajare clară între acţiunile celor ce făceau crime în numele lui...”
Cărți,multe cărți.
