Un guru în Academie

Această carte își propune să afirme ținuta academică a lui Alan Watts, un autor deopotrivă adorat și hulit de contemporanii săi, din motive despre care veți citi pe îndelete între aceste pagini. Crescut și educat după principiile creștinismului anglican, el însuși preot din aceeași categorie, Watts a fost totuși atras de timpuriu de religiile extrem orientale, dintre care pare să aibă o afinitate specială cu Zen­ul, căruia îi dedică prima monografie serioasă care a apărut în Occident. De pe urma acestui demers s­a ales cu reputația de „popularizator al religiilor orientale în Vest”, titulatură care capătă o nuanță de neacceptat în lumea academică, odată ce Watts nu se multu­mește doar să comunice idei, ci le și îmbrățișează ca un adept, devenind un fel de guru modern plin de sfaturi și învățături.   Lucrarea de față cuprinde scrieri erudite, publicate în reviste cu monografii academice și prezentări sofisti­cate în cadrul unor conferințe și simpo­zioane ale profesioniștilor din domeniu, de la primul articol publicat de Watts într­-o revistă de specialitate, în 1941, până la niște eseuri scrise în 1973, ultimul său an de viață. Sunt atinse atât subiecte ce țin de filosofie occidentală, psihologie, budism și Zen, creștinism, religie comparată dar și domeniul atât de controversat al experiențelor spirituale și psihologice rezultate din consumul de psihedelice.   „Ființele umane sunt de­a drep­tul vrăjite de cuvinte și idei, ui­tând că acestea din urmă sunt simple simboluri. Omul tinde să le confunde cu lumea reală pe care ele nu fac decât să o repre­zinte. Motivul acestei confuzii este că lumea cuvintelor și ide­ilor pare să fie relativ fixă și ra­țională, în vreme ce lumea reală nu este deloc fixă. Prin urmare, lumea cuvintelor și ideilor pare să fie mult mai sigură și mai inteligibilă decât lumea reală. (...) Dar occidentalul care este atras de Zen și care dorește să-­i în­țeleagă profunzimile trebuie să aibă o calitate indispensabilă: el trebuie să­-și înțeleagă propria cultură atât de bine încât pre­misele ei să nu­-l mai influențe­ze în mod inconștient. El trebu­ie să se fi împăcat realmente cu Domnul Dumnezeu Iehova și cu mentalitatea lui iudeo­creș­tină pentru a o putea adopta sau părăsi fără teamă sau revoltă. El trebuie să nu mai simtă nevoia imperioasă de a se justifica.” – Alan Watts