Un destin conturat cândva, într-o dimensiune atemporală, i-a condus pașii spre locul în care sufletul a recunoscut în Sulina infinitul. Benone Barbu s-a așezat aici, unde apele sunt aproape de Cer, pentru a-și trăi viața iubind, suferind și muncind. A curs precum Dunărea, ducându-și rănile și bucuriile, clădind în copiii săi și în lume frumusețea. S-a apropiat cu demnitate de ulți mă mare a existenței, învățând să cârmuiască pentru veșnicie. Astăzi ne-a rămas mărturia unei vieți cinstite, prin amintirile zidite-n cei care l-au iubit și prețuit. Benone Barbu și-a luat de la Dunăre puterea, ținând în mâini credința că viața cere să navighezi fără greșeală. Câte nu se pot spune despre un om bun care a trăit și s-a stins? Câte nu se pot înfățișa despre el? Așa cum apa curată potolește setea și viața lui va fi pilduitoare pentru cei însetați de modele autentice.
Cărți,multe cărți.
