Titlul acestui text are o dublă referinţă. Scopul principal al eseului este să ofere o viziune mai istorică asupra originii ideii de postmodernitate decît există în acest moment: una care încearcă să-i stabilească mai precis sursele, în cadrele lor spaţiale, politice şi intelectuale, cu o mai mare atenţie asupra secvenţei temporale – şi cu un focus spre actualitate – decît de obicei. Argumentul meu susţine că doar în contrast cu acest fundal se reliefează mai clar urma specifică a contribuţiei lui Jameson. Un scop secundar este de a sugera, mai mult ca o încercare, cîteva dintre condiţiile care ar fi putut genera postmodernul – nu ca idee, ci ca fenomen. În parte, acestea sînt comentarii care caută să revizuiască o tentativă mai timpurie de a schiţa premisele modernismului din anteriorul fin de siècle şi, în parte încearcă să angajeze un dialog cu literatura contemporană vie în jurul acestor întrebări.
Cărți,multe cărți.
