„Volumul de față apare la aproape 20 de ani de la moartea ei și reunește șapte eseuri și schimburi de opinii publicate între 1972 și 1975. Acestea acoperă o gamă largă de subiecte: provocările cu care se confruntă femeile pe măsură ce îmbătrânesc, egalitate, frumusețe, sexualitate, fascism, film și multe altele. Despre femei este, desigur, așteptată de cititorii familiarizați cu volumele lui Susan Sontag traduse în limba română: Împotriva interpretării și alte eseuri, Boala ca metaforă: SIDA și metaforele sale, Despre fotografie, Privind la suferința celuilalt sau În America. Această carte nu se adresează doar specialiștilor sau criticilor literari, ci tuturor categoriilor de cititori. Scrisă în urmă cu aproape 50 de ani, ea nu îmbătrânește. Deși vorbește despre America anilor 1970, realitatea surprinsă în primele eseuri este de o actualitate comic‑dureroasă pentru România anului 2023:”Chiar dacă soția are un loc de muncă la fel de onorabil sau de obositor fizic ca al soțului ei, când vin acasă amândoi, soțului (și de obicei și soției) i se pare normal să se odihnească în timp ce ea pregătește cina și strânge masa.” Femeile și‑au câștigat libertatea să iasă în lume și să muncească, dar, trebuind să facă toate treburile casnice și să aibă grijă de copii când se întorc de la serviciu, „și‑au dublat pur și simplu volumul de muncă”. Integritatea familiei depinde și astăzi de exploatarea muncii casnice neplătite a femeilor. Aceasta este doar o fațetă a complexului mecanism analizat cu atenție în primele eseuri, în care autoarea explorează rolul femeilor în societate, modul în care experimentează acestea înaintarea în vârstă, lupta pentru eliberarea femeilor, frumusețea și capcanele ei. „Femeile ar trebui să permită ca pe chipurile lor să se vadă viețile pe care le‑au trăit. Femeile ar trebui să spună adevărul.” Este ceea ce face ea însăși, pe tot parcursul cărții, întrebând și răspunzând, provocând, analizând, totul într‑o tușă puternică și într‑o limbă engleză impecabilă, folosindu‑se de un vocabular bogat și variat, pe măsura ideilor pe care le aduce la suprafață. „Fără o schimbare în cine are puterea și ce este puterea, nu va fi eliberare, ci pacificare.” În viziunea ei, eradicarea separării ideologice dintre bărbați și femei este scopul final al revoluției feministe. O societate în care femeile vor fi cu adevărat egale cu bărbații, spune ea, va fi o societate androgină. Feminismul lui Sontag, înnăscut, robust și sănătos, transpare din scrisul ei și depășește granițe și timpuri. Nu se adresează femeilor din anii 1970, ci tuturor oamenilor care pot asculta și discerne. De astăzi. De oriunde.” (Vasi Ciubotariu)
Cărți,multe cărți.
