Lorică al Ilenii, un băiat de 16 ani, aflat în sala de clasă a Școlii Normale de Învățători din Pitești, are o viziune divină. I se descoperă Sfânta Treime, ca un tot unitar, apoi fiecare din cele trei persoane care o alcătuiesc. Este sfătuit să nu rămână la ora de istorie pentru a nu fi ispitit de profesorul care urmează să atace religia, și să plece din școală. Nu ascultă sfatul și rămâne la oră. Aude lucruri care aduc îndoială credinței sale, credință pentru redobândirea căreia îi trebuiesc 9 ani. Se hotărăște să părăsească școala și pornește pe jos spre satul natal, Delureni. Părinții nu îi acceptă decizia și îl trimit înapoi. Se întoarce la școală cu gândul ca după absolvire să meargă la schit și să se dedice religiei și studiului. Ajunge învățător și director de școală și scrie memorii trimise Ministerului Învățământului, despre viziunile sale, în care cere armonizarea religiei cu știința. Memoriile nu au efectul scontat, în schimb este inspectat la școală și i se solicită analize și evaluări medicale. Este trimis la Deva, la Cluj Napoca și apoi la București pentru a fi internat, analizat și studiat de profesor doctor Parhon, timp de un întreg an școlar, cu scopul de a-l determina să renunțe la convingerile sale creștine și să afirme că revelațiile au fost simple halucinații. Pentru a i se putea testa toate capacitățile psihice, printre alte analize și tratamente i se inoculează plasmodium malariae. Trece cu bine peste aceste încercări și își reia activitățile de director de școală. Află că, între timp, subsecretarul de la minister, cel care semnase decizia prin care el să fie pus în concediu și testat timp de un an școlar, murise. La scurt timp după întoarcerea la școală începe cel de-al doilea război mondial și este trimis pe front. Într-o noapte, un înger îl asigură, în vis, că nu va muri în război. Pe timp de pace revine la școală și întâlnește o învățătoare pe nume Ana, cu care se căsătorește. În ea găsește sprijin pentru realizarea unei cărți despre acordul dintre religie și știință, însă nu pentru mult timp deoarece aceasta moare la nașterea unuia dintre copiii lor. Din când în când mai trimite câte un memoriu la București. Studiază, consultă critici și scrie întreaga viață în speranța că, la bătrânețe, va publica marea lui lucrare.
Cărți,multe cărți.
