A venit la înmormântare nu-l mai țineam minte dar mi-a zis „eram copii în curte la bunicul tău și tu aventuros ca de-obicei – ce-ar fi să îngropăm un mesaj pentru noi cei din viitor? – pe urmă am încercat și eu singur și peste ani se construia pe deasupra sau se turna ciment” Îi părea rău ca de un eșec dar mi-am amintit instant de el de amiaza aia de vară pe grămada de lemne în fața grădinii cu straturi de roșii mari urâte, cărnoase și dulci.
Cărți,multe cărți.
