„Iar după ce lumea a scos din Haos, Cu Soare, Lună, Stele luminând-o, Cu pești și fiare, Om, El populând-o Și-a-ngăduit și Domnu-un mic repaos. În Munții cei mai mari. Din al lor naos, A binecuvântat Creația, sfințind-o, Cu toate cele bune, dăruind-o Și cugetând ce va mai fi-n adaos. El a privit cu drag câte-a făcut, Doar pentru un bărbat și o femeie, Le-a dat lumină, dragoste și scut Și Duhul Său cel Sfânt printr-o scânteie. Și fost-au bune toate la-nceput, Când a pornit a lumii odisee.” (PAȘCU BALACI) „Când vezi Sfânta Scriptură vezi un munte, e muntele din Isaia 2, e Sionul binecuvântării întru Legea Domnului, de aceea nu voi încerca să surprind toate structurile poetice desfășurate aici de cinstitul autor, ci doar să-i dau ceea ce este drept, ori de drept, domnia sa fiind avocat ca profesie, și eu receptând această lucrare ca pe o deplin credibilă pledoarie pentru dovedirea veșniciei Cuvântului și a înveșnicirii încuvântatului.” (PR. IOAN CHIRILĂ)
Cărți,multe cărți.
