Marius Iordăchioaia îşi vărsă sufletul pe hârtie ca-ntr-o spovadă publică, într-un exerciţiu de sinceritate cum nu am mai întâlnit, invitându-ne tainic la o introspecţie a propriilor noastre vieţi şi alegeri. Deşi e la modă să fii auto-critic până la masochism, autorul nu o face din manierism, pentru că aşa ar da bine, ci pentru că el nu poate fi altfel. Metafora, drogul tare al scriitorilor, este aici doar un vehicul...
Cărți,multe cărți.
