Roman experimental metafizic, Adam ?i Eva iese în eviden?? prin universul fic?ional întru totul coerent ?i simetric, în care metempsihoza func?ioneaz? ca principiu esen?ial.
Dihotomii precum bine/r?u sau sacru/profan fuseser? consumate narativ în perioada în care Liviu Rebreanu î?i scria romanul, dar mitul complementarit??ii androginice continu? s? produc? fic?iune ?i ast?zi, absorbit în cultur? de mas? ?i constant reinventat, figurând adesea ca unic? abatere de la cinism ?i cartezianism a protagoni?tilor.
Romanul acesta este un bun studiu de caz pentru a în?elege felul în care se raporta România interbelic? la unele geografii ?i epoci prea pu?in familiare, dar ?i pentru a observa care erau strategiile reconstructive ale lui Rebreanu.