Personajul absent și poetica absenței în literatură este un volum care își propune să ofere legitimitate unui concept „în devenire”, cum este acela al absenței, în domeniul vast al literaturii. Pornind de la o serie de interogații menite să speculeze un orizont de semnificații – În ce termeni discutăm despre ceva ce se refuză privirii? Cum resimțim lipsa cuiva? –, dar și relevanța termenului în studiile literare, analiza are în atenție două dimensiuni. Concept revendicat, pe rând, de filozofie, teologie sau psihologie, într-o primă instanță studiul explorează aceste „vecinătăți” epistemologice care creează planul de profunzime al termenului. În același timp, situarea într-o paradigmă ce se plasează dincolo de convenționalul aici și acum permite depășirea banalei circumstanțieri de tipul „este absent tot ce nu este prezent”. Nuanțând în jurul termenului, cu ajutorul unei lecturi fenomenologice, studiul deschide intervalul dintre prezență și absență, pe trei niveluri: spațial, temporal și afectiv. A doua parte a studiului focalizează toate aceste achiziții teoretice din jurul absenței pe o serie de texte canonice ale modernității: Așteptându-l pe Godot – Samuel Beckett, Scaunele – Eugène Ionesco sau Un tramvai numit dorință – Tennessee Williams. Prin caracterul intangibil al obiectului care nu se lasă văzut, păstrând în continuare ceva „neterminat”, absența, așa cum este surprinsă în acest studiu, își invită cititorii să îi completeze dimensiunea lacunară cu noi și noi reflecții.
Cărți,multe cărți.
