Volum apărut la aniversarea a 70 de ani ai autorului „Fiecare poet se leagă, la fel ca Ulise de catarg, de o anumită modalitate lirică. Eu am optat pentru poezia zămislită, adică pentru o poezie trăită, în toate etapele ei. Dacă poezia făcută (în conformitate cu rețetele canonice impuse și cerute de paradigma poetică dominantă) preferă, în principiu, aplauzele la scenă deschisă, poezia trăită (zămislită) își asumă soarta de a umbla prin lume (lumea postmodernă apăsată de o febrilă dezorientare ontologică) sprijinindu-se în „cârja” numită: Neliniște existențială.” (MIRCEA BÂRSILĂ) Semn rău Dacă spargi, furios, o vitrină, iar celelalte aflate pe aceeași stradă (de o parte și cealaltă a ei) nu se sparg, în următoarele clipe, de la sine, e semn rău: înseamnă că ești un poet despre care nu se va mai scrie nimic în lungii ani ai posterității. Un poet al cărui nume nu va dăinui, după moartea sa, mai mult decât mirosul de pui de găină pus la fript, pe cărbuni, în vatra unui cuibar de ereți. Decât în situația asta ar fi fost mai bine să nu te fi născut. Să fi căzut într-o fântână – și gata – în timpul atât de scurtei vieți prenatale: într-o fântână adâncă din întunericul încuiat fără cheie în pântecul matern.
Cărți,multe cărți.
