Cronicile din Narnia. Vol. 1: Nepotul magicianului

Nepotul magicianului este primul volum din Cronicile din Narnia, una dintre cele mai influente serii pentru copii din toate timpurile, vanduta in peste 100 de milioane de exemplare. Digory si Polly pornesc in cea mai spectaculoasa aventura a vietii lor, ratacind pe taramuri stranii, stapanite de forte malefice insetate de putere. Ei descopera insa si Narnia, o lume unde imposibilul devine posibil, iar bunatatea si iubirea sunt rasplatite insutit. Fragment din poveste: ?Padurea dintre Lumi Unchiul Andrew si biroul lui disparura cat ai bate din palme. Apoi, pret de o clipa, totul deveni neclar. Digory se trezi invaluit de o lumina verde, blanda, pornita de deasupra lui, pe cand dedesubt era bezna. Digory nu parea sa stea pe ceva. Si nu parea sa-l atinga nimic. ?Cred ca sunt in apa", isi zise el. ?Sau sub." Asta-l inspaimanta pentru o clipa, dar simti imediat ca tasnea in sus. Apoi, capul ii ajunse la suprafata, iar el se trezi chinuindu-se sa ajunga la mal, pe iarba moale de la marginea unui ochi de apa. Cand se ridica in picioare, observa ca nici nu avea hainele ude, nici nu gafaia, ca atunci cand ai stat mult mult apa. Avea hainele uscate, uscate. Se afla pe marginea unui mic ochi de apa - nu mai lung de trei metri, de la un cap la altul - dintr-o padure. Copacii erau unul langa altul si atat de stufosi, incat Digory nu vedea niciun petic de cer. Lumina era verde toata si venea dintre frunze, dar mai mult ca sigur deasupra lor era un soare foarte puternic, fiindca lumina asta verde era stralucitoare si calda. Era cea mai linistita padure cu putinta. Nu tu pasari, nu tu insecte, nu tu animale si nu tu vant. Aproape ca auzeai cum cresteau copacii. Ochiul de apa din care iesise nu era singurul. Mai erau alte zeci, cat vedeai cu ochii, la cativa metri unul de altul. Aproape ca simteai cum sorbeau copacii apa prin radacini. Padurea aceasta era foarte vie. Cand incerca s-o descrie, mai tarziu, Digory spunea intotdeauna ca era un loc plin. Plin ca o tarta cu prune. Cel mai ciudat lucru era ca, inainte sa se uite bine-n jur, Digory aproape ca nu mai stia cum ajunsese aici.?