Cu ilustratii de Ioana Drogeanu Vocea mea e cea a omului mediu, a unui fel de mostra sociala, barbatul tipic bucurestean de 40 de ani, oarecum educat, dar nu un intelectual, poate un proletar intelectual, caruia ii place si la mall, si la un joint cu baietii, senzualist, cum s-ar fi zis candva, mostenitor al socialismului si al tranzitiei capitaliste, oleaca vulgarel in raport cu standardele ridicole de distinctie, fara limbaj privat sau idiosincrazii extraordinare, comun deci, intru catva, desi stie ce-i aia aliteratie, totusi, porc si sentimental, intelept si rau - dar mai sunt eu asa? Nu prea, majoritatea poeziilor de aici sunt scrise cu ani in urma. Nici nu eram chiar asa, mai degraba faceam un rol, o voce democrata, pornind de la ceva adevarat din mine si prin opozitie cu arhetipul poetului prea sublim pentru lumea asta. O dilema a mea dupa ce m-am nascut iar, cum stiu ca am fost, in sens religios - ce fac cu ce am scris inainte, cu porcarioarele si cinismele. N-am stat mult sa ma framant, totusi, mi-am amintit cum a gasit bunica-miu in butoiul cu zar un soarece mort. A pastrat zarul - "doar n-o s-arunc atata zar bun pentru un soarece". Si nici nu era mort de mult, nu apucase sa se imputa. - Dan Sociu
Cărți,multe cărți.
