După ce am adunat poeziile de aici și le-am văzut strînse în volum, mi-am dat seama că așa o păpădie de carte subțire, așa o flăcăruie ar avea nevoie de protecția unui căuș conceptual și cel ce mi s-a impus imediat a fost ăsta: sînt poezii de adolescent scrise la maturitate, ca și cum conștiința mi s-ar fi dus pînă la capătul celor patru decenii de viață ale mele, s-ar fi izbit de marginea lor ca o bilă de mantă și s-ar fi întors pînă la 17 ani, s-ar fi revirginat, s-ar fi împrospătat, ar fi recăpătat pasiunea metafizică romantică, de care așa-zisului matur din mine îi e atît de sete după atîta apă existențială. Deși forma ar fi asemănătoare celei de la 17 ani, experiența artistică ar face-o, paradoxal, mai autentică decît pastișarea groasă inevitabilă din textele de atunci (le-am recitit recent, sînt scrise cu virtuozitate, dar jenante, stridente). E una dintre multele lecturi posibile, dar e cea preferată de mine acum și mi-ar plăcea să fie cea mai convingătoare în jocul lecturii. ce frumos plutește orice rață liniștită și cumva măreață numai că sub grație e o agitație de piciorușe sub suprafață
Cărți,multe cărți.
