Teo de la 16 la 18

După o copilărie cu multe hopuri și complicații (inclusiv medicale), Teo începe să înțeleagă, treptat, că nu e ca ceilalți. Pleacă la studii din Regali în Mirodeni, apoi le continuă la Cartonați și, de acolo, călătorește (aproape) încontinuu, de la SFârșiți la Imperali & more. Cu fiecare oraș/țară/continent, cu fiecare experiență, lucrurile se accelerează și o iau razna, atât pe plan personal – iubiri, abuzuri, căsătorie, suferință, supraviețuire –, cât și profesional.Minte spectrală, culturală și spirituală, preschimbări tulburătoare, aventuri și descoperiri finale frapante, astea sunt „ingredientele“ unui roman extra-ordinar. „Dacă există (și dacă n-ar fi, nu s-ar mai povesti) un țesut literar viu care irigă – prin capilare, artere, vene de cuvinte – viața literaturii, din limbaje concurente și reprezentări inedite, din senzații și idei noi, măturând încremenirea oficială și dând formă trăitului aici și acum, cel de-al doilea roman al Ralucăi Nagy, Teo de la 16 la 18, acolo ne transportă. Forma acestui roman vizionar, zguduitor și dens – un fel de interstițiu între viață și moarte –, care se leagă subteran nu doar de proza conștiinței, ci și de poezia vie (trecută, adică, prin aceeași conștiință alertă), este de-a dreptul incandescentă. O formă fulgurantă, aș zice, rezultată din fiecare furtună în ochiul căreia personajul principal, o fată (nu chiar) ca toate, își păstrează umorul. Un umor nebun – de limbaj, situații, personaje – care devine adevăratul sistem de înțelegere a realului și a irealității lui.“ Simona Sora„Provoacă limitele limbajului, îmblânzește granițele genurilor, te ademenește într-un Babel contemporan. Cu nerv și personalitate, cu umor și sarcasm, cu mituri, doctrine și realități de astăzi. Des-face și re-face lumea după propria viziune – inconfundabilă, deja, căci o zărești pe scriitoare în spatele fiecărui spațiu gol. Altfel spus, Raluca Nagy revine cu un al doilea roman: complex, excentric și, îndrăznesc să spun, singular în literatura română contemporană – atât din punct de vedere stilistic, cât și narativ. După Un cal într-o mare de lebede, și Teo de la 16 la 18 este o carte irepetabilă.“ Eli Bădică coordonatoarea colecției n’autor