Trăim într-o lume în care totul se schimbă. Într-o alergare epuizantă, omul rămîne în urma timpului. Ne vom pierde în vîrtej? Într-o incursiune de la Biblie la Faust, de la Antigona la miturile și iluziile omului contemporan, Ion Vianu caută repere și remedii. Unul este Frumusețea, despre care Dostoievski și alte mari spirite au spus că poate mîntui lumea. „Omul de azi suferă metamorfoza. Acceptînd, salutînd transformarea, căutăm puncte de orientare fără de care umanitatea din noi ar înceta să existe.” (Ion Vianu) „Eseistica lui Ion Vianu, admirabil articulată și decis practicată ca gen, se dezvoltă pe diverse subiecte și domenii: textele pe care el le-a socotit cele mai reprezentative sînt adunate în volumul Frumusețea va mîntui lumea și alte eseuri. Literatură, arte, civilizație, psihiatrie, morală, politică, istorie, psihologie, filosofie, religie – interpretări variate și, de reținut neapărat, o stăruitoare cugetare, o îngîndurare cu privire la viitorul societății, al lumii noastre.” (Gelu Ionescu) „Volumul acesta m-a însoțit vreme de cîteva săptămîni în călătorii și în cugetări, l-am citit încet și cu delectare, am încercat să-i urmăresc referințele în artă și trimiterile la alte lecturi, i-am savurat valoarea și consistența gîndirii și limba aleasă în care este scris. Majoritatea eseurilor care îl compun reprezintă piese de rezistență intelectuală cum puține mi-a fost dat să citesc în literatura română sau cea scrisă în alte limbi. Acum, la terminarea lecturii, senzația este nu cea de a fi terminat o carte, ci de a fi parcurs o întreagă bibliotecă.” (Dan Romașcanu)
Cărți,multe cărți.
