dormi copile brațele mi-au obosit golul dintre ele este mai greu decât infinitul sub ochi am adunat toate nopțile ultimilor douăzeci de ani lasă-mi numai una și ce dacă jucăria ta preferată sunt eu uită să întorci cheița măcar o dată încă n-am învățat limba morților și nu știu cum să-ți spun că sânii încă se umplu de lapte când fugi din mormânt și dor dor până la lacrimi până la celălalt copil fii cuminte și dormi mama îți promite că în noaptea de Crăciun ne vom juca de-a v-ați ascunselea printre cruci. … cartea Alexiei Ema Burneci, o poetă „blestemată” prin aproape toate ipostazele pe care și le asumă: „am învățat să înjur/ am început cu tine apoi cu mama/ mi-am înjurat și fratele pe tata l-am blestemat”; „fă cumva și strânge-mă în brațe/ dacă e nevoie ucide-l pe dumnezeu”; „chipul ăsta din oglindă/ l-am mai văzut cândva/ îl recunosc după gura neastâmpărată/ și privirea aceea de femeie/ născută din coastă de drac”. Există și o notă de teribilism în poeziile Alexiei Ema, ca și unele căderi în vulgaritate, dar peste ele adie vântul diafan al poeticității, care mătură asperitățile și pune stavilă teribilismelor facile. Ieșirea din umoralități negre și „iluminarea” ar putea să sune cam așa: „ești liber/ să nu răspunzi minciunii/ cu alte minciuni”. Căci ochii privesc în sus, la steaua Kajam. Ioan Es. Pop … acest volum de poezie este o carte eveniment. Unii or s-o blameze, alții o vor lăuda. Dar va fi, cu certitudine, o carte de care se va ține cont. Florentin Sorescu
Cărți,multe cărți.
