Pericol

Marele premiu Trofeul Arthur, Ediția a V-a Cum să prinzi lumea asta mare și s-o așterni într-o lume mică, atât cât să încapă între copertele unei cărți? Cine știe cum să aducă o bucată din Soare fără să i se topească maşina zburătoare? Dar ghețurile de la Poli pot fi puse într-o carte fără să înghețăm de tot? Uite, uite, am găsit. Chiar aici, aproape de noi. Sunt câțiva scriitori români care pot face toate astea, ba mai știu să facă și câteva lumi inventate. Sunt cărți pe care le veți citi pe nerăsuflate, veți râde mult, dar vă vor pune pe gânduri, o să vedeți. I se spune Pericol și e foarte mândru de porecla lui. Părinții și profesorii nu-l înțeleg nici un pic, iar Pericol știe că n-are rost să le explice. Cum, el, Pericol, un răzvrătit fără pereche, să fie înscris fără voia lui la un concurs de creație? La o întrecere de zoologie? (Astea-s pentru tocilari.) Și, culmea, să facă echipă cu niște fete?! (Asta i-ar distruge complet reputația.) Dar el e Pericol și o să treacă peste toate. Și, până la urmă, nu e chiar așa de periculos, iar fetele chiar știu să facă tot felul de lucruri. „O carte în care întorsăturile de situaţie sunt viraje în toată regula. O carte din care se degajă prospeţime, spirit de aventură, umor năvalnic şi multă, multă istețime. O carte la care râzi, te minunezi şi aplauzi. Vraja funcţionează: eşti în Pericol, dar nu te simţi în pericol.“ - Radu Paraschivescu